După ce am semnat alte foi de internare și de consimțământ am fost dusă in secția de Serviciu Pregătire Anestezie (râd si acum când pe ușa de la intrare văzusem scris mare SPA, si m-a trimis cu gandul la un SPA serios). Oricum nu aveam deloc emoții, știam despre ce va fi vorba si chiar făceam glume cu doamnele asistente si moașe. După o altă perioadă de monitorizare in această nouă secție, am fost dusă in sala de operație unde așteptau deja medicul ginecolog, o rezidentă de-a lui, încă un alt medic care nu intelegeam foarte clar ce căuta acolo și incă nu ințeleg, medicul anestezist și alte multe asistente. Singurul lucru mai puțin plăcut a fost anestezia de tip rahie, care nu a prins din prima și a trebuit să mă ințepe de 3 ori, am fost foarte aproape de o anestezie generală pe care nu o doream nicicum.
In cele din urmă rahia a prins și operația a inceput si după alte fix 5 minute Maria a fost scoasă de domnul doctor, am vazut-o trecând pe langă mine si înmânată dnei doctor neonatolog. Dupa alte două minute Maria a ajuns langă mine si am putut sa îi simt mirosul pe care probabil nu il voi uita niciodată. Apoi a fost luată și dusă in secția de neonatologie iar eu am mai rămas in sala de operație până la închiderea tuturor straturilor.
După aceea a urmat terapia intensivă unde am primit o pungă mareeee de gheață să o țin pe locul operației să se retragă mai repede burtica, insă in cazul meu a fost destul de retrasă în momentul acela, de abia apoi a urmat distracția. La A.T.I am stat aproximativ 2h și jumătate și apoi am revenit la rezervă unde mă așteptau 4 bunici si o străbunică care deja cunoscuseră moștenitoarea si mai vroiau să o vadă si pe proaspăta mămică. Debia acum a inceput insă partea mai grea. Nu știam nimic, dar nimic. Dacă aș putea să reproșez ceva Sanadorului ar fi lipsa de informare privind alăptarea. Asistentele erau foarte bine intenționate, iți spuneau teoretic tot ce trebuia să faci însă de la fapte la vorbe e cale foarteeee lungă. Norocul meu a fost că Maria s-a născut destul de mărișoară (3,700 gr) și practic ea a fost cea care m-a învățat pe mine cum e treaba cu alăptarea. Dupa ce am revenit in rezervă m-am simțit extraordinar de bine, nu am avut nici o durere intrucât aveam cateterul încă montat pe piept si mi se ofereau din 5 in 5 ore calmante.
Totul a mers strună in ziua 1, no pain at all. Maria era cu mine in rezervă, am pus-o la sân a tras imediat câte ceva, era colostru de fapt, asistentele mă tot intrebau daca mi-a venit laptele, la fel si medicul neonatolog, însă eu habar nu aveam ce înseamnă asta și le răspundeam că "probabil"....Bebe între timp tot plangea după unele mese și la insistențele doamnelor asistente am acceptat ca in prima noapte să îi dea lapte praf, si nu cred ca am facut alegerea greșită având in vedere că o calma imediat. În restul nopților, din 3 în 3 ore mi-o aduceam pentru alăptare. Ziua 2 a fost de de departe cea mai grea, dis-de-dimineață moașa avea ca obiectiv strict să mă ridic din pat, însă clipele din dimineața aceea sunt și acum destul de puternice, atât pot să zic că a fost foarte greu....și culmea nu operația a fost problema ci retragerea uterului la forma de dinainte de sarcină. Pe mine operația nu m-a durut decât foarte puțtin prin zilele 5-6 acasă fiind, însă în spital ziua 2 a fost cea mai grea.
Am reușit bineînțeles să mă ridic din pat dupa multe sforțări, dar a meritat, a fost primul pas spre vindecare. Am putut să merg la baie (am avut sonda înainte), mi-am ținut copilul in brațe, am putut să îmi reiau încet încet rutina. Marele ajutor în spital a fost MAMA, cine altcineva? Mama e cel mai sfânt om pe lume, iar a mea a stat cu bine toate cele 4 zile in spital, nu noaptea doar pe timpul zilei însă prezența ei a contat enorm. Bineîinteles ca și a lui Vladimir (soțul) însă si el era la fel de începător ca și mine in ale spitalului si ale operațiilor așa ca am învațat amândoi in același ritm. Am continuat cu alăptatul iar laptele praf nu a mai existat in a doua noapte pentru că Maria părea liniștită. Ziua 3 deja a fost perfecta (fericirea prin comparație), durerile erau mai mici, făceam mult mai multă mișcare, o țineam in brațe pe aricică (avea părul până de curând foarteeee ridicat), o alăptam fără probleme, făceam cam tot ce aveam nevoie. Iar ziua 4 a fost si mai bine, ne-am pregătit cu ajutorul celor 2 bunice să plecăm acasă, nu inainte de a achita nota de plată.
Per total aș vrea sa mulțtumesc si aici personalului de la Sanador, care a fost foarte drăguț cu mine si receptiv la toate doleanțele unei femei aflată la prima experiență cu un bebeluș (sunt convinsă că la urmatorul va fi mai ușor).
Deasemenea, multe mulțumiri:
- dnul doctor ginecolog Daniel Tutunaru (care nu numai ca mi-a urmărit perfect sarcina dar mi-a zis recomandat un tratament post operator fara 100 de antibiotice și alte nebunii, de fapt nu am luat deloc antibiotic și a făcut și o incizie pe care trebuie să o cauți foarte atent ca să o găsești), cel mai profesionist medic pe care l-am intâlnit.
- dnei doctor neonatolog Irina Iordache, un om extraordinar de drăguț, pozitiv și profesionist adevărat care s-a ocupat de Maria din ziua 0 și până in prezent și sper eu mulți ani de acum inainte
Bineînteles și câteva poze din maternitate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu