Alăptarea Mariei - primele 5 luni

Un lucru este clar in ceea ce privește alăptarea,informațiile lipsesc cu desăvârșire. Acesta este principalul motiv pentru care procentul de femei care alăpteaza în România este destul de mic, undeva între 12-14% și nu pare să crească prea curând.

Cu Maria începuturile alăptării au fost destul de încununate cu succes. În maternitate însa eu nu am primit tot sprijinul sau informația de care avem nevoie. Proaspetele mămici au nevoie de multă informație privind alăptarea pentru că nu e nicicum ceea ce iți imaginai. Iar asistentele destul de bine intenționate nu cred că sunt conștiente de importanța acestui fapt, chiar și în mediul privat.
Mama trebuie lăsată să se odihnească de parcă se va mai odihni vreodată ca pe vremuri sau bebelușul oricum nu se satură din ceea ce îi dă mama. Cel puțin eu de cele doua "sfaturi" m-am lovit și neștiind mai bine de atât în prima noapte din maternitate Maria a primit și lapte praf . Eu nu încerc să zic că laptele praf nu este bun, ci dimportriva chiar este necesar câteodata însă de ce să nu ne bucurăm de ceea ce corpul nostru știe să producă singur, rapid, la temperatura ideală și perfect adaptat la nevoile bebelușului? Chiar e mult mai ușor așa, să nu mai vorbim de atașarea mamei de bebeluș și invers.

În maternitate am avut colostru din plin chiar se mirau asistentele de mine, deși atunci nu știam cât de important este el de fapt pentru mini Mery. În a doua noapte de matenitate s-a produs și mult așteptatul eveniment și anume "venise laptele". Așa de puternic venise încât nu îmi puteam departa mâinile de corp nici măcar 10 cm, să nu mai vorbesc de deschis ușa la baie sau alte mișcari care implicau folosirea mâinilor.

În miez de noapte Maria a supt cât i-a trebuit și pentru restul am folosit o pompă pusă la dispoziție de Sanador. O dată ajunsă acasă am continuat cu alăptarea oarecum la cerere.

Aici intervine o mare dezbatere între la cerere sau la program. Am început sa ma documentez pe internet, în carti sau prin vecini, nimic parcă nu mă mulțumea decât sfânta biblie ”Mama și copilul”, părerile bunicești si părerea Dianei care m-a îmbărbătat de multe ori la nevoie (și îi mulțumesc și aici sunt sigură că va citi ea). Mulțumesc Diana !!!
Dar cel mai important este să faci ce simți.

Așadar ce a funcționat la mine:

- În prima lună o cam sculam eu pe ea să îi dau să mănânce cam la maxim 3 ore. Aici trebuie să ai mare încredere în propriul corp, eu nu cred că există un start bun sau prost în alăptare, trebuie doar răbdare multă iar in spital nu trebuie supra saturat cu lapte praf nicicum pentru că există riscul ca după ce ajungi acasă bebe să aștepte să îi vină lăpticul ca din biberon, ceea ce e foarte greșit, pentru că la sân și munceste puțin.

- Luna a doua a fost de aur, copilul era perfect, fără colici, sugea cam la cerere ori de câte ori dădea vreun semn de foame. Eu susțin alăptatul la cerere însă până intr-un anumit punct în care devine o dependență a copilulul de sân (atenție zic dependență și nicicum răsfăț) plus că mama ajunge să nu mai producă suficient pentru următoarea masă. Oricum laptele se produce pe principiul cerere-oferta - DA!! chiar este adevărat tot ceea ce se scrie, cu cât pui copilul mai des și mai mult la sân cu atât vei avea mai mult lapte. Și chiar așa este. După cum spuneam visam cu ochii deschiși, copilul mânca bine, lua în greutate eu aveam lăptic, totul bine și frumos.

- În luna a 3-a lucrurile s-au schimbat foarte tare. Pare-se că începuse puseul de creștere. Aveam senzația că nimic nu îi mai ajunge, aveam  mese pe zi ajunsesem chiar la 7, copilul nu mai dormea noaptea bine deloc, totul era de-a-ndoaselea. Și in acest moment m-am lovit cel mai tare de lipsa de informații. Ce faci in cazul asta? Ce soluții găsești?Nu există nimic scris pe nicăieri sau cel puțin eu nu am găsit scris.

Puseul de creștere la noi s-a caracterizat prin:

•    agitație mai mare în timpul zilei
•    noaptea nu mai dormea legat mai mult de 2 - 2,5 ore
•    vroia sa stea mai tot timpul la sân
•    nu lua mai deloc in greutate

Cel mai tare mă îngrijora că Maria nu lua in greutate cum luase în primele 2 luni și atunci mi-am dat seama că ea mânca atat de des încât nu mai putea să mai asimileze deloc. Și aici intervine marea revelație și anume i-am dat mult mai rar, am mărit intervalul la 3,5 - 4 ore. Agitația și puseul s-au finalizat în aproximativ o săptamână iar tehnica mea a dat rezultate perfecte copilul mânca mult mai bine pentru că îi era cu adevarat foame și a putut să și depuna gramele așteptate. Oricum în luna 3 a luat cel mai puțin în greutate de până acum.

Important este să aveți încredere in voi, chiar dacă pare că laptele se termină, nu este deloc așa, chiar dacă copilul plânge și pare nesătul. O altă povață trăită pe pielea mea, trebuie să îi dați bebelușului în timpul zilei numai de la un singur sân și doar înainte de culcare de la ambii ca să îi ajungă mai mult noaptea lăpticul.
Știu că sunt multeeeee momente în care bebe pare nesatisfăcut și in timpul zilei și atunci încălcăm regula aceasta și multe altele, însa cât mai rar cu atât mai bine.

- Luna a 4-a a fost iar un vis frumos Maria mânca mai mult ca oricând și lucrul ăsta s-a văzut imediat pe cântar, am continuat ce cele doua principii extrem de importante 2 sâni doar seara si interval crescut între mese de minim 3,5 ore. Altfel, bebelușii imediat își dau seama că vor primi iar mâncărică în urmatoarele 2 ore și din comoditate nu trag suficient iar noi nu producem suficient lapte și nici ei nu se îngrașă și intrăm in cercul vicios pe care orice mamă care a alăptat îl cunoaște.

-  În luna a 5-a totul a mers în continuare foarte bine, Maria mânca de fiecare dată cu mare poftă, știa că e singura sursă de hrană așa că în maxim 7-10 minute termina masa. Niciodata nu a stat la sân mai mult de 14-15 minute iar eu apă sau ceai nu i-am dat până la vârsta asta de 5 luni.

- Acum are 5 luni și jumătate și am asistat iar la un inceput de puseu caracterizat prin agitație excesivă, dormit prost noaptea ajunsesem iar la 6-7 mese (de la normalitatea mea de 5 per zi) așa că am decis să încep o foarte ușoară diversificare cu zeamă de morcov, dar despre asta in alt post.

Lucrurile de reținut care au funcționat la mine ar fi:

1. puțin lapte praf în maternitate, ideal ar fi deloc
2. intervale mari de la 3 luni între mese ca să avem timp să mai producem și noi lapte și bebelușii noștri să îl digere complet
3. pe cât posibil doar un singur sân în timpul zilei, doi doar înainte de culcare
4. despre biberoane nu știu nimic, nu am folosit niciunul până în prezent
5. despre suzetă iar nu știu, nu am folosit până în prezent
6. pus copilul la sân chiar dacă ni se pare că nu mai e nimic în sân, corpul este incredibil
7. nu renunța chiar dacă pare ca ia puțin în greutate 2 chiar 3 săptămâni la rând, e doar o perioadă de tranzit
8. nu introduce supliment în momentele de puseu de creștere, orice alt aliment introdus fie el lapte praf, apă sau ceai reduce automat cantinatea pe care bebe o mai poate mânca și ca urmare sânul produce mai puțin

Pentru moment cam asta este povestea alăptării mele, revin cu un alt post de continuare de la 5 luni și jumătate încolo.

Cum m-am îndrăgostit de Tirol

La începutul anului, fix după nașterea Mariei am început să ne gândim la posibile destinații de vacanță cu copilul. Nouă ne place foarte mult să călătorim așa că Maria a fost imediat cooptată in proiectele noastre.

Inițial în topul listei era Grecia, cu orice insulă de-a ei sau Turcia, cu vestitul all-inclusive. Eu nu sunt o mare susținătoare a conceptului de "all you can eat", de fapt mi se mare o mare oroare (l-am incercat și noi anul trecut - 2014- și nu a fost ce trebuie deși pentru copilașii de 2-3 ani este perfect). Am inceput să luăm în calcul foarte mult variante precum Provence, Toscana, coasta Amalfi dar era destul de complicat pentru bebe. Și apoi a apărut bunica lui (mama lui  Pucu, e foarte greu să diferențiez cele două bunici au cam același nume despărțite doar de o consoană) cu propunerea de Tirol - de sud și de nord - ca să nu ne plictisim evident. Ne cam plictisim foarte repede în același loc. Și am început sa cercetăm atent zona. Era munte, aer perfect pentru Maria, am încercat să evităm soarele în primele 6 luni destul de tare.

Maria deja zburase cu avionul la Londra cu o săptămână înainte așa că dintr-o dată zborul spre Munchen a fost o adevărată plăcere. Plus că a fost foarte matinal, plecare la 7 dimineața de pe Otopeni, tocmai perfect. Am pus-o la sân să readoarmă și până la Munchen nu am știut că eram cu bebe după noi.

Ajunși la Munchen am închiriat repede o mașină destul de încăpătoare pentru bagajele noastre foarte multe și am plecat la drum. Am ales să luăm cu noi în bagaje și scaunul ei de mașină pentru că ar fi fost nejustificat de scump să îl inchiriem și pe el plus că erau și mai uzate și murdare.

Prima destinație aleasă a fost Avelengo-Hafling în Italia, un adevărat Rai pe pământ, un peisaj idilic, cu văcuțe care trec liniștite pe lângă tine, pășuni de un verde izbitor și aer curat cât cuprinde. Tocmai perfect pentru a noastră mini Mery. Drumul a fost de aproximativ 4 ore de la Munchen incluzând o și mică pauză de alăptare. Am stat cazați la Hotelul Sonnenheim un loc absolut perfect pentru ce ne trebuia nouă. Poziția a fost numai bună ca punct de plecare pentru tot felul de drumeții zilnice, mâncarea extraordinar de bună și de diversă și condițiile de cazare foarte decente. Eu sunt și foarte pretențioasă la cazări, foarte rar găsesc ceva extraordinar. Locul a fost foarte child friendly cu o piscină cu apă de 32 grade în care Maria s-a bălăcit în fiecare seară, cu sezlonguri de adulți și păturici speciale pentru copilași ce-i drept poate nu așa de mici ca ea.

Programul zilnic a constat în drumeții cu ea în manduca cam până la ora 3 după-amiaza și apoi program de stat in curtea hotelului în timp ce noi am fost la saună pe rând și la piscină împreună cu bebe.In Italia am stat 4 nopți. Italia e un fel de a zice pentru că toți vobeau numai germana și nu se identificau nicicum cu frații italieni. Oricum gazdele noastre au fost cele mai calde (în măsura in care poți să spui despre niște nemți că sunt calzi) și care atare tocmai ce le-a trimis Pucu un lung mail de mulțumire, cu comentariul de pe TripAdvisor atașat bineînțeles  :)

A urmat apoi partea de Tirol de sud in Austria, mai exact la Leutasch, unde am stat cazați la ErlebnisHotel Hubertushof. Aici a fost un pic mai slabă cazarea și mâncarea, însă peisajele de vis in continuare. Au urmat drumețiile zilnice, prietenii noștri s-au dat și cu bobul alpin și au făcut și rafting dar noi am stat cuminți și am vizitat micile orășele apropiate, Garmisch-Partenkirchen și Seefeld și ne-am continuat traseele și la piscina din dotare.

Locul din Austria a fost mai puțin prietenos cu bebelușii, media de vârstă fiind muuult mai ridicată decât ne așteptam noi, dar așa se întâmplă când mergi în locuri de care nu știe aproape nimeni de vârsta ta.

După alte 4 nopți ne-am întors cu bine la Munchen și zborul a fost iar foarte lin și plăcut, Lufthansa este prietenul nostru vechi :)

Per total a fost o vacanță bună pentru noi, am descoperit un loc minunat de care eu am rămas îndrăgostită, pur și simplu deschideam geamul dimineața și vedeam Alpii cu căciulițele lor albe cum se întindeau in voie, am respirat aer curat si proaspăt, am stat mai mereu la 18 grade sănătoase și ne-am bucurat și de bucătăria bună a asutriecilor - nemți.

Cu Maria nu a fost tocmai ușor mai ales ca ne-am descurcat doar noi doi, singuri, fără ajutoarele bunicești, însă cum orice părinte știe, nimic nu e prea mult pentru copilul tău.

Tirol ne vedem cât de curând, mi-a placut și mai vreau.

Despre inceputuri

De câtiva ani jonglez cu ideea de blog, mai mereu m-a tentat și mai mereu am zis că mâine am să incep. Iată că a venit și ziua aceea. E adevarat că mereu mi-am imaginat că voi scrie despre IT (sau o mică mică bucățică din el) sau despre calătorii (locurile minunate pe care le-am vizitat dar și restaurantele pe care le-am bifat) dar iată că ce m-a motivat cu adevărat este Maria. Dar mai mult a fost lipsa de informație totală pe subiecte foarte importante pentru mine - precum alăptare, mișcare in sarcină, healthy food, restaurante prietenoase cu bebelușii si multeee altele.

Așa că incepem epopeea despre sarcină, călătorii, bebeluși, stil de viață, alăptare, naștere, mișcare și cine știe ce alte subiecte de care sunt sigură că s-au lovit mulți alții.

Enjoy the ride !

Cum am născut la Sanador

După o ultimă vizită la medicul ginecolog (pe care îl recomand cu cea mai mare căldură) am luat de comun acord decizia să nasc prin cezariană planificată. Așadar m-am prezentat în ziua cu pricina la Sanador la ora 8 dimineața urmând la ca ora 11 să inceapă operația. Până in momentul prezentării la spital nu am avut nici o secundă nici o contracție si aveam 39 săptămâni si 5 zile. Am ales să nasc la Sanador pentru că până in momentul de față mi se pare cea mai bună și serioasă firmă privată de sănătate. Internarea a durat foarte puțin așa că in jumătate de oră eram deja in rezervă. Aici condițiile erau foarte bune, totul curat si spațios. M-a luat in primire moașa de serviciu și a inceput sa monitorizeze bătăile fetale, totul era in mare ordine, nici urmă de contracții.

După ce am semnat alte foi de internare și de consimțământ am fost dusă in secția de Serviciu Pregătire Anestezie (râd si acum când pe ușa de la intrare văzusem scris mare SPA, si m-a trimis cu gandul la un SPA serios). Oricum nu aveam deloc emoții, știam despre ce va fi vorba si chiar făceam glume cu doamnele asistente si moașe. După o altă perioadă de monitorizare in această nouă secție, am fost dusă in sala de operație unde așteptau deja medicul ginecolog, o rezidentă de-a lui, încă un alt medic care nu intelegeam foarte clar ce căuta acolo și incă nu ințeleg, medicul anestezist și alte multe asistente. Singurul lucru mai puțin plăcut a fost anestezia de tip rahie, care nu a prins din prima și a trebuit să mă ințepe de 3 ori, am fost foarte aproape de o anestezie generală pe care nu o doream nicicum.

 In cele din urmă rahia a prins și operația a inceput si după alte fix 5 minute Maria a fost scoasă de domnul doctor, am vazut-o trecând pe langă mine si înmânată dnei doctor neonatolog. Dupa alte două minute Maria a ajuns langă mine si am putut sa îi simt mirosul pe care probabil nu il voi uita niciodată. Apoi a fost luată și dusă in secția de neonatologie iar eu am mai rămas in sala de operație până la închiderea tuturor straturilor.

După aceea a urmat terapia intensivă unde am primit o pungă mareeee de gheață să o țin pe locul operației să se retragă mai repede burtica, insă in cazul meu a fost destul de retrasă în momentul acela, de abia apoi a urmat distracția. La A.T.I am stat aproximativ 2h și jumătate și apoi am revenit la rezervă unde mă așteptau 4 bunici si o străbunică care deja cunoscuseră moștenitoarea si mai vroiau să o vadă si pe proaspăta mămică. Debia acum a inceput insă partea mai grea. Nu știam nimic, dar nimic. Dacă aș putea să reproșez ceva Sanadorului ar fi lipsa de informare privind alăptarea. Asistentele erau foarte bine intenționate, iți spuneau teoretic tot ce trebuia să faci însă de la fapte la vorbe e cale foarteeee lungă. Norocul meu a fost că Maria s-a născut destul de mărișoară (3,700 gr) și practic ea a fost cea care m-a învățat pe mine cum e treaba cu alăptarea. Dupa ce am revenit in rezervă m-am simțit extraordinar de bine, nu am avut nici o durere intrucât aveam cateterul încă montat pe piept si mi se ofereau din 5 in 5 ore calmante.

Totul a mers strună in ziua 1, no pain at all. Maria era cu mine in rezervă, am pus-o la sân a tras imediat câte ceva, era colostru de fapt, asistentele mă tot intrebau daca mi-a venit laptele, la fel si medicul neonatolog, însă eu habar nu aveam ce înseamnă asta și le răspundeam că "probabil"....Bebe între timp tot plangea după unele mese și la insistențele doamnelor asistente am acceptat ca in prima noapte să îi dea lapte praf, si nu cred ca am facut alegerea greșită având in vedere că o calma imediat. În restul nopților, din 3 în 3 ore mi-o aduceam pentru alăptare. Ziua 2 a fost de de departe cea mai grea, dis-de-dimineață moașa avea ca obiectiv strict să mă ridic din pat, însă clipele din dimineața aceea sunt și acum destul de puternice, atât pot să zic că a fost foarte greu....și culmea nu operația a fost problema ci retragerea uterului la forma de dinainte de sarcină. Pe mine operația nu m-a durut decât foarte puțtin prin zilele 5-6 acasă fiind, însă în spital ziua 2 a fost cea mai grea.

Am reușit bineînțeles să mă ridic din pat dupa multe sforțări, dar a meritat, a fost primul pas spre vindecare. Am putut să merg la baie (am avut sonda înainte), mi-am ținut copilul in brațe, am putut să îmi reiau încet încet rutina. Marele ajutor în spital a fost MAMA, cine altcineva? Mama e cel mai sfânt om pe lume, iar a mea a stat cu bine toate cele 4 zile in spital, nu noaptea doar pe timpul zilei însă prezența ei a contat enorm. Bineîinteles ca și a lui Vladimir (soțul) însă si el era la fel de începător ca și mine in ale spitalului si ale operațiilor așa ca am învațat amândoi in același ritm. Am continuat cu alăptatul iar laptele praf nu a mai existat in a doua noapte pentru că Maria părea liniștită. Ziua 3 deja a fost perfecta (fericirea prin comparație), durerile erau mai mici, făceam mult mai multă mișcare, o țineam in brațe pe aricică (avea părul până de curând foarteeee ridicat), o alăptam fără probleme, făceam cam tot ce aveam nevoie. Iar ziua 4 a fost si mai bine, ne-am pregătit cu ajutorul celor 2 bunice să plecăm acasă, nu inainte de a achita nota de plată.

Per total aș vrea sa mulțtumesc si aici personalului de la Sanador, care a fost foarte drăguț cu mine si receptiv la toate doleanțele unei  femei aflată la prima experiență cu un bebeluș (sunt convinsă că la urmatorul va fi mai ușor).

Deasemenea, multe mulțumiri:

- dnul doctor ginecolog Daniel Tutunaru (care nu numai ca mi-a urmărit perfect sarcina dar mi-a zis recomandat un tratament post operator fara 100 de antibiotice și alte nebunii, de fapt nu am luat deloc antibiotic și a făcut și o incizie pe care trebuie să o cauți foarte atent ca să o găsești), cel mai profesionist medic pe care l-am intâlnit.

- dnei doctor neonatolog Irina Iordache, un om extraordinar de drăguț, pozitiv și profesionist adevărat care s-a ocupat de Maria din ziua 0 și până in prezent și sper eu mulți ani de acum inainte

Bineînteles și câteva poze din maternitate:

Prima zi de diversificare

Proaspăt întoarsă din vacanța de la Merano am decis că trebuie să fac o schimbare in viața copilului meu. Motivele au fost mai multe: a fost foarte agitată in ultima jumătate de vacanța, aproape inexplicabil iar eu nu mă mai lovisem de un astfel de comportament până în acel moment. Noaptea începuse să sugă la sân din 2 în 2 ore iar ziua părea că nimic nu îi mai ajunge. Ca atare și laptele meu nu mai avea timp să se producă. Greutatea ei a stagnat in ultimele 2 saptămâni luând doar 100 grame. Așadar după o discuție cu medicul pediatru si cu alte 2 persoane in care eu am încredere deplină am decis să incepem diversificarea un pic mai devreme decat îmi propusesem inițial și anume la 5 luni și 2 săptămâni. Însă pașii vor fi foarte mici tocmai având in vedere că am inceput cu 2 săptămâni mai devreme decat recomandă Organizația Mondială a Sănătații. In funduleț încă nu stă iar greutatea de la naștere și-a dublat-o fix la 5 luni. După un scurt research pe internet și o discuție cu medicul pediatru am decis că cel mai bine este să îmi urmez instinctul și să creez un plan un pic personalizat pentru Măriuca.
Așadar am început duminică seara (28 iunie 2015) cu o masă de test având ca prim ingredient iubitul nostru Morcov. A fost și primul contact al Mariei cu lingurița, ea până acum fiind hrănită exclusiv cu lapte de la sân (excepție face o primă noapte in maternitate).
Așadar până acum treburile au mers astfel:

ziua 0: rețeta: Am pus la fiert un morcov, 1/2 țelină și un pătrunjel. Dupa ce au fiert foarte bine am pasat 1/2 morcov prin strecurătoare si peste ce a rezultat am mai adăugat 2 lingurițe din apa in care au fiert toate legumele.

servire: 2 lingurițe din morcovul pasat + 2 lingurițe din apa in care au fiert toate legumele

ziua 1: masa de la ora 10: 2 lingurițe de morcov pasat + 2 lingurițe apa in care au fiert legumele
          masa de la ora 18:  lingurițe de morcov pasat + 2 lingurițe apa in care au fiert legumele

Dupa această primă zi Maria a fost foarte incântată, ar fi mâncat intreaga cană însă one step at a time, intrucât stomacelul bebelușesc trebuie să facă o acomodare foarte foarte lentă de la lapte înspre orice altceva.

Si bineințeles ca celelalte mese au continuat ca de obicei numai cu lapte si după domnul morcov a urmat normal lăpticul mult așteptat :) Incântarea mea după prima zi de diversificare a Măriucului, de neprețuit !!